Acest titlu este in limba romana! -- De mai bine de douazeci de ani, istorici de toate vârstele i coloraturile sunt dominai de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înalimea prezidiului unui complet de judecata morala, adesea fara a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar i fara înelegerea deplina a naturii umane. Daca nu sunt considerai de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puin datori cu atitudini exemplare. Însa atunci când, între 1930 i 1950, membrii elitei intelectuale, odata cu societatea, trec prin mai multe schimbari de regim, adevarata miza a discuiei este omenescul, cu toate nuanele sale. Era nevoie, dupa un lung ir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fina a unui istoric precum Lucian Boia care sa pondereze i iacobinismul, i îngaduina faa de cei care, în numai doua decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte i de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.Am zice ca intelectualul, mai ales el, ar trebui sa fie un om liber. Nu înseamna ca i este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice i presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependenta de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar i, fara doar i poate, într-unul totalitar). Nu puini intelectuali au de altfel fascinaia Puterii; se simt ei înii mai puternici, adapostii la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a gasi de fiecare data argumente potrivite pentru a justifica i a se justifica. Mai ales atunci când i se pare ca istoria i-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil. (Lucian BOIA)